Jurnal de memorii

Stii… imi amintesc de cand aveam vreo 17 ani…. Treceam mereu prin fata blocului tau si imi faceai cu ochiul si ma amuzam, ba chiar iti si zambeam.

Au trecut 5 ani de atunci si nu pot sterge din minte ochii cu care ma priveai. Imi amintesc ca nu ma preocupau pe atunci baietii, nu aveam prea mare treaba cu ei…. baietii din jurul meu erau colegii de la scoala, vecinii de la bloc si cativa prieteni din cartier. Imi placea in schimb sa citesc, sa stau cu fetele… sa ne plimbam, sa ma uit la serialele mele preferate.

Intensificai fiecare privire de fiecare data cand ma vedeai… ma priveai mai intens si poate mai insistent. Ajunsesem sa cred atunci, ca iti facusei un program special numai sa ma vezi cand trec prin fata blocului tau, in drumul meu spre casa. Nu ma gandeam vreo clipa ca ai vrea sa ma cunosti… pentru ca vedeam ca esti mai mare cu mult decat mine. Credeam pur si simplu ca este o simpla placere nemanifestata, interioara si atat.

M-am speriat atunci cand ma priveai si mi-ai si vorbit… primul tau “BUNA”, prima oara cand ti auzeam glasul…. sperietura s-a manifestat pe chipul meu cu ochii mari… si apoi tot ce am simtit a fost sa plec capul si sa maresc pasul. Nu am stiut cum sa reactionez. Fusese prea mult pentru mine…. trecerea de la simplele priviri la frecventa cu care o faceai….apoi iti aud si glasul. Recunosc ca o perioada nu am trecut prin fata blocului tau tocmai ca eram speriata, desii imi lipseau simplele tale priviri…parca incercasei mult prea mult exact cand nu trebuia. Nu mi-ai dat ragaz de acomodare.

Nu povestisem nimanui de cele intamplate…nici macar de faptul ca te vedeam mereu si ca ma intrigau ochii tai, dar preferam sa raman la faza de intriga. Cam peste o saptamana, mi-am luat inima in dinti si mi-am recapatat drumul cel vechi.. hotarata ca de data asta daca o sa mi te adresezi, sa iti raspund. te-am vazut normal, in acelasi loc…parca ma asteptai, iar chipul tau imi spunea ca aveai sa ma astepti atat cat ar fi fost nevoie sa imi recapat curajul sa mai trec pe acolo. Aveai o stralucire ciudata in ochi, cand ai vazut ca trec prin fata blocului tau… parca rasuflai usurat.

Dar asta a fost tot, nu ai mai vrut sa mi te adresezi…nu sa ma sperii. A doua zi, am suierat un “BUNA”… dar auzul tau m-a socat si stiu ca mi-ai raspuns asa mai timid. Nu stiu daca au trecut cam 2 saptamani cu “BUNA” cel suierat si “BUNA” cel timid ca raspuns. Apoi am avut prima noastra conversatie… primul “Ce faci?” … si primul ” Vin de la scoala!”. Ma mai obisnuisem cu comunicarea asta si ulterior iti mai aruncam si cate un zambet.

Au trecut fix 3 luni in acelasi mod si discutiile erau un pic mai ample… dar atunci m-ai intrebat de numarul de telefon, ca sa vorbim si noaptea. Am ezitat cateva secunde, daca sa ti-l dau sau nu, dar am zis ca nu am de ce sa nu ti-l dau. Prelungeam discutiile noaptea si imi povesteai atat de multe despre tine, erai mai mare si aveai mai multa experienta si mai multe de impartasit…. eu te mai amuzam cu cateva intamplari de pe la scoala cu colegii mei.

Ai vrut sa ma protejezi din ce in ce mai mult incat veneai dupa mine la liceu si ma aduceai acasa, devenea un ritual cam sufocant dar deh, ce stiam eu! Ai tipat prima oara la mine atunci cand un coleg a glumit cu mine in curtea scolii… iti creasei ideea ca eram impreuna si ca nu te mai doream, ca te inselam. Eu stiu ca eram prieteni, nicidecum ca avansasem la stadiul de iubiti… tocmai de aceea ma socase reactia ta.

Ce iti facusem nici eu nu stiam, de ce reactionasei asa, nici atat nu-mi dadeam seama…ma speriasei pentru a doua oara si am vrut sa te ezit intr-un fel sau altul pentru o perioada. Tu ma asteptai in continuare dupa ore, mai fortat sau nu, ma conduceai acasa…. aveai acea obsesie de a ma stii tu controlata de tine la fiecare pas al meu. Cat m-ai facut sa plang nici acum nu cred ca ai habar. Erai mai mare ca mine cu 17 ani si nu intelegeam cum de eu, o copila, te adusesem in starea asta de obsesie.

Pentru jurnalul meu de memorii, prefer sa pastrez anumite amintiri mai anonime… si sa nu-mi deschid alte memorii.

Stiu ca esti departe…. si nu ai sa ma mai controlezi…obsesia ta s-a concretizat in moarte pentru tine. Iar eu nu am fost iubire pentru tine.

Prima mea iubire la 17 ani, a fost pentru ochii care ma priveau.

 

What i need…?!?

Sunt intr-un punct in care te vreau… in care nu te vreau….. in care te doresc… in care iubesc sa te am… in care nu-mi pasa de tine. E o concentratie stupida de asemenea feelinguri, dar cam asta simt..

Imi pot explica faptul pentru care te doresc…. intr-un mod simplu: esti tu, esti natural, esti adorabil, esti al meu. Esti inocent in privirile mele si timid cand te joci cu mainile pe spatele meu gol..

Iubesc sa te am….pentru ca ma simt femeie…pentru ca imi otravesti fiecare simt cu mireasma ta…pentru ca imi inunzi fiecare vena cu placere.

Simt totusi o repulsie pentru fiecare lucru ce-l simt…. cum ca nu joaca acelasi film…. Ma imaginez in bratele tale si stiu ca acolo vad imprevizibilul… cum ca lumea mea e o parte din tine si cum tu faci parte din lumea mea.

Ador mainile tale timide care se joaca pe spatele meu…pe picioarele mele, parca completeaza acea piesa lipsa din puzzle. Modul in care buzele tale imi saruta umarul, excita fiecare simt al meu… Si nu e vorba numai de dorinta.. E vorba si de cum ma simt atunci cand o zi trece langa tine si nu-mi dau seama cand. Cand stangaciile tale ma amuza inocent. Cand rosesti de fiecare data cand vrei sa-mi spui ceva… Dar totusi… nu pot sa spun exact ce simt!

Ma simt imprevizibila langa tine….pentru ca simt ca nu ma pot apropia de tine, nu pot garanta…. ca in diminetile cu noi doi, iti doresti acel moment…. ca in momentul in care ma simti in brate, o faci cu pasiune sau nu.

Simt ca nu ma apropii de lumea ta si nu stiu de ce am eu, in primul rand, nevoie! Simt ca am nevoie de tine… si simt ca nu tu!

In ciuda anumitor timpi, momente….cuvintele tale, privirea ta si bratele tale, sunt tot ceea ce ar putea umple din mine…sau m-ar completa! Dar ma sufoca uneori, si cred ca atunci, cand nu le faci din suflet!

Mi-e dor de tine… am simtit-o pe asta…. dar imi e bine si asa!

Ma straduiesc sa-mi dau seama, de ceea ce am eu nevoie in primul rand… pana atunci…STILL NEED YOU!

To be or not to be …. BISEXUAL or GAY

Ca fata… ce te atrage la un baiat/barbat…?!? Din punctul meu de vedere ar fi urmatoarele…fizicul (in functie de preferintele fiecareia..grasut, slabut, numai muschi etc), modul in care se ingrijeste si in special unghiile, modul pentru care noi ca fete ne simtim bine langa ei si protejate, in siguranta. Glumele lui…. felul in care saruta, cuvintele pe care le spune ca sa ne simtim bine, atentia pentru noi.. faptul ca ne intelege.

Pentru astea as opta sa fiu straight…si pentru modul in care ma atrage fizic si imi spune ca ma doreste.

De ce as vrea sa fiu BI? ptr ca si femeile au latura lor masculina si se pot intelege mai bine una pe cealalta…  si pentru ca tu ca fata/femeie stii ce ti-ai dorii tu… atunci stii si ce sa oferi. De ce as alege sa fiu BI? din cauza dezamagirilor marcante ale baietilor/barbatilor… pentru ca am obervat… e un fenomen ce ia amploare in zilele noastre… baietii ajung sa se supra aprecieze pe ei ca persoane, atat fizic cat si moral… ajung sa creada…asemeni unui paun care se umfla in pene si`ncep sa se simta mandrii pentru ceea ce sunt si fac. Neglijand, evitand…Ajungand sa lase  femeile/fetele sa se consoleze una pe alta.

De ce imi plac barbatii? Pentru ca sunt barbati… pentru ca au darul de a fi protectori… pentru ca tu te poti simti femeie langa un barbat… pentru ca iti poate oferi multe. Pentru ca mana lui se defineste intre mainile tale, pentru ca buzele lui.. sunt create sa le completeze pe ale tale… pentru  ca stie sa excite, pentru ca ador sentimentul de a ma simti femeie/fata in ochii lui, de a putea sa ma timorez, sa fiu stangace ca sa ma ajute, sa fac pe prostuta pentru el… sa-l las sa stie ca fara el nu m-as descurca.

De ce imi plac femeile? Pentru ca ea stie ce vrea… si aia ofera…pentru modul cum ea atinge suav lucrurile…pentru finetea ei…pentru frumusetea ei… pentru sentimentele pe care le poate detine…impartasi. Pentru ca are niste forme excitante, pentru ca se poate misca lasciv si suav in acelasi timp… si rebel, vulgar, pasional.

Nu spun ca as recomanda sau ca ar fi ok fenomenul BISEXUAL… dar nici nu condam, tocmai pentru ca stiu motivele. Nu sunt de acord nici cu a fi gay… dar nici nu judec si condam…

So… what is better… to be or not to be bisexual or gay?

With no regrets

“Tell me a story

When we are changed

And we`d live our lives together.”

Unele lucruri nu le vom intelege niciodata. Asa cum nu inteleg de ce il vreau dar nu`l doresc… prefer sa astept, sa am rabdare… si sa-l vad cum incet..incet..incet.. ii schimb sclipirea din ochi. Am preferat sa trasez o linie pe care sa nu o incalc, dar nu stiu de ce…pentru ca nu ma abtin din nimic in ceea ce fac si chiar nici nu as vrea sa se intample ceva. E ca o traire tampita pe care o am. Sa stiu ca`l vad, sa stiu ca e bine, sa stiu ca e el, sa stiu ca e cu altcineva… nu ma deranjeaza, dar sa stiu ca nu sufera… pentru ca de iubit nu o va iubi.

In nebuloasa mea si in lumea mea creata, doar il admir, doar il ating, dar el nu stie cine e… pentru ca port o masca a feeling`urilor mele. De ce? Pentru ca nu as mai fi eu daca nu as face-o…. prefer acest joc al patimilor cu mine insumi.. pedepsindu-ma prin a ma forta sa nu-l am, desi il vreau sa nu-l doresc si desii imi doresc multe de la el, sa nu-l las sa citeasca.

Ce nu as intelege niciodata de ce feeling`urile nu se concretizeaza atunci cand le ai…. si mai astepti. Chiar asa imi doresc… sa astept! Si nu stiu de ce….. e primul meu sentiment, de a nu ma grabi.

Mereu am crezutg ca lucrurile se intampla din coincidente, doar un singur lucru nu se intampla intamplator… si nu il putem numi concidenta. Ceea ce ne dorim, ceea ce visam, ceea ce suntem, ceea ce ne inchipuim, separat… si totusi sunt la fel.

Ce nu as mai intelege…. e ca nu inteleg, ceea ce intelege lumea cand ne intelegem noi.

Esti doar o parte din nebuloasa mea si in lumea pe care eu o cladesc, bucata cu bucata, caramida peste caramida a viselor…. si desi totul e perfect, cand tu..piesa principala..incerc sa te asez in lumea mea…. imi dai impresia ca nu e suficient!

Relatii fara sex si sex fara relatii

Despre ce ar vrea sa insemne relatii fara sex… Aceste relatii creeaza o alta perspectiva a vietii si o alta gandire a ta. Implica o gandire pentru doi, te gandesti cand iti iei o savarina, ptr ca iti e pofta, ca trebuie sa iei si persoanei iubite o savarina. Cand iti pui in plan o iesire in club… te gandesti si la ce vrea el/ea si decideti amandoi.  Cand sunteti amandoi intr`o relatie… nu numai sexul deseneaza conturul acelei relatii… se vor creiona si sentimentele si dorintele, intalnirile si discutiile… zambetele pe cand voi doi mancati floricele la un film romatic ptr joaca actorul ei preferat…. dispretul de pe fata ei cand trebuie sa va uitati la un  meci pentru ca e champions league. Sunt momente si schite (vb lui Caragiale) pe care le porti si care trebuie sa le ai ca amintiri.

Cand am inceput sa avem o relatie?!? Atunci cand… am stiut ca daca vreau ceva pentru mine, te include si pe tine…. atunci cand tu ai inceput sa gandesti si pentru mine. Atunci cand am stiut ce vrem… si ca ceea ce vrem il include si pe celalalt. Iar sexul nu mai e o prioritate majora… e doar o placere pe care o incoronam in relatie.

Si de ce trebuie sa existe si sex fara relatii? Pentru ca trebuie sa existe si placere… pentru ca trebuie sa ne focusam si pe ceea ce vrea si corpul… se simte altfel sexul atunci cand nu intervin sentimentele si obligatiile care te leaga de celalalt. Te poti exprima altfel stiind ca a doua zi nu te leaga nimic de acea persoana, stiind ca nu trebuie sa mai existe neaparat o a doua oara.

Este ca un experiment facut… daca mananci inghetata in timpul zilei intr`un bar.. pe strada etc… nu simti adevaratele arome. Simti doar ca e inghetata si atat. Dar trebuie sa mananci inghetata pe intuneric fara sa fii disturbat de alte activitati din jurul tau…. gustul inghetatei se schimba radical… vei simti toate aromele puse in acea inghetata, astfel nu o vei mai percepe ca pe o inghetata simpla si atat, ci ca pe o mica placere plina de arome pe care ti-o poti oferi pentru a te delecta, pentru a te linisti etc.

Asa sta si sexul fara relatii… atunci cand e doar sex fara sa fii preocupat si de alte activitati se simte altfel, vei simti o alta placere.. o alta intensitate, patrunzi intr-o alta lume. Iar sexul intr-o relatie… sta ca si inghetata pe care o mananci pe strada, vei simti ca e doar sex, o placere, dar nu am spus ca nu poate fi minunat, frumos, placut etc. Ci doar am trasat o linie intre cele doua experiente si am incercat sa exprim cateva diferente intre ele.

Care a ajuns sa ne placa mai mult? Sexul pentru placerea care o ofera… sau relatia pentru toate trairile si experientele pe care le implica..

Si pentru ce ne place mai mult?

Making love                                                   vs                                      Making sex

Am observat…

Nu am mai scris de o luna pe blog… si nu stiu de ce am renuntat la a mai intra pe blog si sa ma exprim… Am uitat… si am nevoie de asta.

AM vazut ca nu multa lume mai scrie pe blogurile personale.. si nu inteleg de ce… Vara ai tot ce se poate povestii.. vara se nasc mii de idile sute de flirturi… zabovesc mii de dorinte… se-ncing milioane de saruturi… se concretizeaza putine…. dar ai trait inca o vara! De ce s-a oprit lumea din a mai scrie?

Este…

Se spune ca atunci cand un copil se naste… cunoaste secretul universului si poate vedea ingerii. Ce nu pot sa-mi dau seama este, de ce le mai cunoaste atunci, daca oricum le uita… de ce mai poate vedea ingeri… daca le uita apoi chipul sau nu-i mai poate vedea deloc apoi. Apoi am uitat… de ce tocmai noi!

Crestem… si pe masura ce crestem incepem sa ne dezvoltam pareri… sa ne dam seama de ceea ce vrem, sa ne inventam dorinte.

Inca nu s-a intamplat nimic…. din ceea ce-mi doresc acuma cand stiu sigur ce mi-ar placea. Sunt dorinte care nu merg impreuna…trebuie sa renunti la una sau la alta.

Sunt sigura ca atunci cand iti doresti ceva, il vei obtine… dar care e pretul? Cred ca timpul….. este cel mai mare pret si singura etapa in care vedem daca chiar asta ne dorim… si avem rabdare.

Observ ca am esec in a mai descrie lucruri…… si nu sunt sigura de cum ar trebui sa le descriu…

Stiu doar ca am o dorinta si va trebui sa mai astept.

Este absurd… cum lucrurile leaga oamenii dar nu ii tin uniti..

Este absurd si cum unii…. uita efectiv cine mai sunt… creandu`si iluzii!

Este absurd… cum unii se pierd efectiv in prea multe dorinte derizorii…

Este…. vreau sa stiu care este cel mai minunat lucru de pe pamant…!!

Stiu.. am mai pus melodia…. dar chiar functioneaza pe ce nu inteleg acuma..

Avantaj strategic ?!?

Oare cei mai multi din noi stiu sa foloseasca avantajul asta strategic?

E ca si cum, prima oara cand stai de vorba cu cineva, analizezi fiecare gest, miscare a mainii, a degetelor, a capului, felul cum isi duce mana in par sau cu cata intensitate rosteste anumite cuvinte. Analizezi… dai un prognostic pe care il stii doar tu, apoi vei stii ce tratament sa aplici tipului de comportament pe care tocmai l-ai diagnosticat. E ca si cum ai veni cu temele gata facute de acasa… si esti fericit ca nu te va prinde in ofsaid. Iar asta ii va aduce un cartonas galben tipului/tipei studiat(e). Adica cu toate astea, te vei comporta cu acea persoana strategic… tipizat… ca si cum ai juca un rol… stii? ca atunci cand vorbesti cu un nebun, si ca sa nu`i starnesti nebunia esti de acord cu el si il aprobi. Cam asa ar fi si aici…. stii de dinainte cu cine ai de`a`face… si vei sa stii sa te comporti strategic incat sa nu`i declansezi “nebunia” iar pentru el/ea sa fi omul care il percepe asa cum e el.

Oare toata povestea asta…. ii da celuilalt (care a studiat si a adoptat strategii), o anumite incredere ca poate manevra situatia in favoarea lui? Considera el/ea ca asa… isi hraneste personalitatea, ca il intareste ca si caracter? Sau care ar fi mai exact rezultatul actiunii? Ca scopul… e lesne de inteles, oricne ar vrea ca situatia sa ii priasca permanent… dar ce rezultat se simte? In afara de faptul ca ti`ai atins scopul… E ca atunci cand esti mic, nu ai voie dulciuri, faci carii… trebuie sa mergi la dentist apoi (frica copiilor), dar apoi pui fata aia de dragalas in fata lui mami si lui tati sau stii sa le spui/arati cea ce vor si…. ciocolata iti manjeste iar gura. Scopul? : ciocolata… Rezultatul? : 1. am obtinut ciocolata, 2. Ce i-am pacalit si de data asta si ar mai fi un 3. dar care s-ar pune dupa o anumita varsta cand poti considera asta, ca o putere din tine, o anumita incredere…. siguranta pe tine si etc.

Si da, e un avantaj strategic pentru cine stie sa manevreze cu asta, pana la urma cere o anumita tehnica si prestanta sa stii sa-ti aduci situatia intr-un “DA” .

Dar cine se pune in situatia celui manevrat? Poate el pana la urma manevreaza toata situatia… iti lasa tie impresia ca tu conduci situatia… dar totul ajunge intr`un “DA” pentru el. Incurcata situatie.

Dar in varianta simpla… cel manevrat priveste AVANTAJUL ASTA STRATEGIC (despre care el nu stie ca exista de fapt) ca pe o personalitate de invidiat, ca pe un om cu un caracter de invidiat, ce pune punctul pe “i” dar si o persoana increzatoare. Lucru care, in tot posibilul, il va face sa se simta inferior…depinzand de situatie acuma.

Important ce e cand vrei sa folosesti asta? Sa stii ce vrei de la bun inceput…. Sa fii sigur ca ala e drumul cel bun….. Sa stii sigur ca el va accepta situatia in favoarea ta…. si cred ca cel mai important, e sa fii sigur de ceea ce-ti va aduce avantajul asta strategic.

Presupun ca e ca la scoala… e bine sa-ti faci temele.. profesoara va fi mandra de tine, dar cateodata e bine sa mai omiti cateva…. altfel colegi, vor pune o eticheta pe tine. Si cred ca lucrul asta nu se schimba nici la o varsta mai inaintata.

Dar cateodata nu e chiar bine sa stii de dinainte totul, sa stii cum sa te comporti…. sunt evenimente in viata care trebuie sa se intample… ca sa ai niste reactii, niste trairi, niste urme constiente. Lucrurile care se stu de dinainte…. nu vor contribui prea mult la reactii si sentimente… Daca ma plimb pe latura asta feminina… sa stii cand un tip te place e ok… vrei sa faci un pas inainte apoi… reactiile tale se amplifica iar de acolo inainte nu vrei sa stiii decat lucrurile bune… Dar in cazul in care tu ai ajuns la performanta sa-ti faci “temele” perfect ce se va intampla cand vei stii ca te inseala? Cand vrei stii ca vrea sa va despartiti? Urmatorul gand ar fi … “Mai bine nu aflam asta de dinainte”. Cateodata e bine ca oameni, sa fim prostiti… desi suna a aberatie ce as putea spune… Dar face parte din a ne crea pe noi ca oameni, fire, din a ne crea sentimente.

Nu stiu cine a spus dar cand se va inchide o usa… intotdeauna se va deschide un geam. Cam asa vad eu situtia.

So… faceti`va temele…. dar nu le faceti de 10!

P.S. Tipul chiar stie ce vrea de la ea, si privirea lui o spune bine.

Bărbaţi cu cască

Sunt invadate strazile de motociclisti… si imi place sa`i vad trecand cu 100 km/h pe strazi si sa auzi sunetul unui motor bun (nu scartaitori d-astea de bazaie)… mereu intorc capul dupa ei.

Imi place costumatia lor…. dar cel mai mult imi place casca lor! Imi lasa o impresie de om carismatic, cu fler… care stie ce face, plin de viata…. caruia nu-i este frica ca-si risca viata pe un motor.. Imi place pozitia lor pe motor si faptul ca pozitia lor pe motor spune ceva despre fiecare… cand ma uit la ei cu casca aia pe cap… imi dau impresia sau se cred: un om important, infatuat si cu acel “vino`n`coa”. Are acel corp atletic bine definit, masculin si conturat, plin de forta.. Iar manusile definesc totul mai bine.

Recunosc ca ma pasioneaza de mult, desi mie nu-mi plac motoarele si nici nu m-as urca pe vreunul, dar casca aia le da un plus fata de cum arata ei… iar vizeta aceea fumurie le da un plus de mister fata de persoana care se afla in spatele ei.. le da o alta alura si ii inveleste intr-un personaj pe care ti-l poti imagina si modela dupa fanteziile tale. Dar doar atat… cu casca pe cap… pentru ca sincer nu am vazut absolut niciun motociclist care sa nu-mi dezamageasca privirea cand isi da casca jos. Adica arata atat de bine in costumatie si cu casca pe cap… in pozitia lui de mers pe motor…. iar cand isi da casca… tu esti ca in filme.. tragi aer in piept si ramai in suspans, faci ochii mari si astepti sa vezi ca ce ti-ai imaginat devine real, ca arata atattttt de bine, ca la final sa ramai deazamagit(a).

Si ma refer la cei de pe strazile Bucurestiului minunat.. si nu ma refer la cei care fac din asta un sport. Sau poate ca inca nu i-am vazut eu pe aia care sa arate mai bine .

De exemplu… personajul de mai sus e Valentino Rossi… care arata suuuper bine si cu casca pe cap… dar si fara, adica cel putin dupa mine, nu e dezamagitor.

Dar pentru mine ramane in continuare fantezia unui barbat cu casca pe cap! Ramanand un mister personajul din spatele vizetei!

In bed with a robot

Poate ca da… poate ca nu.

Dar s-a ajuns o mecanizare in ceea ce inseamna masculin. S-a tipizat totul. Ne cunoastem pe net… vorbim 2 3 zile, iesim la un suc… imi spune ca ii par dragutza apoi incepe si ma suna mai des… imi da mesaje cautate pe net.. sau auzite de la altii mai inspirati. Intr`un final ma scoate si a doua oara in oras. Atunci incep sa`i plac si mai mult… iar lucrurile incep sa se dezvolte sub presiune. Sub o oala under pressure (ca sa nu ma repet in cuvinte).

Adica tu ca si fata te simti presata sa iei o decizie. Iar lui ca si baiat ii convine sa faca presiuni…. stie ca daca nu e ea, e urmatoarea. Si asa facebook`ul zace de fete singure sau chiar si nesingure.. sar dornice de aventuri. Cam asta inseamna presiune. “Hai mai repede la mine in pat”.

Si daca ajungi acolo (presupunand ca nu te prinzi de restul lucrurilor) totul devine tern si rece. Saruturi cat cuprinde….. trebuie sa se excite si el si pe ea. Si apoi hap… simti ca ceva strain cu 5 degete iti palmeaza formele jos. El vede situatia suficient de umeda… ca sa lubrefieze pentru un supozitor vaginal. Si cum la caldura… supozitorul se topeste cam in 2 minute.. cam atat ii ia poate si lui sa se topeasca. Desi mai sunt cazuri fericite de jumatati de ora in care e minunat.. sau cazuri de o ora in care te rogi sa se termine mai repede. Am etalat toate situatiile pentru ca nu vreau sa para ca diferentiez/discriminez/jignesc etc.

Dar apoi… unde e restul?!? Si cand spun asta ma refer la.. cu ce am ramas din asta? Maine nu mai poti fi la fel de sigura ca esti suficient de draguta pentru el. De cele mai multe ori ai fost sau poti fi, o alta casuta bifata in lista lui. Iar de cele mai putine ori… se poate numi pasiune. Si in cele mai des intalnite cazuri… se pot numi, parteneri de sex, se simt bine impreuna.

Si tot nu ai ramas cu ceva, nici macar cu experienta. Astfel de cazuri, nu te ajuta sa te exprimi in pat.. si mai ales dupa. Adica nici sexual nu ai ce invata. Pana si aici pare ca e la fel de fiecare data, numai rolul lui fizic se schimba si evident ambientul. In rest el poate fi la fel de dornic de sex, incat sa o si exprime..iar altii stiu sa fenteze incat sa tina numai pentru ei dorinta si sa le explodeze egoul in interior. Poate fi la fel de nerabdator.. incat sa`ti sara nasturii de la blugi imediat cum ai pasi in camera lui… sau poate mima o rabdare constienta (care vrea sa insipre incredere fetei) dar in final tot acolo ajunge, unde vrea el sau unde si-a propus mai degraba. Poate fi la fel de intelegator cu dorintele tale, dar dupa un joc cu limba… pana si tu simti ca sentmentele se pot muta mai jos de buric cand situatia devine umeda rau. Si dupa…. adormiti.

Daca ai sa te trezesti in timpul asta.. si ai sa te uiti unpic la tine, apoi din pozitia in care esti, la el… vei stii ca esti in pat cu un robot. La fel de mecanizat: cu aceleasi cuvinte, aceeasi rabdare, aceeasi tensiune, aceeasi pasiune mimata, aceeasi dorinta arzatoare o va tintui pe urmatoare si va face sex cu ea. Iar apoi isi da replay. Pana cand? … Pana cand va simti si lui ca ii va ajunge si va ameti de situatie.. sau pana cand va gasi persoana potrivita sa stie ca i-a fost pus capac. And then boy… you got served!

Asta inseamna masculin, si a`si trai viata. Asta e devizia la majoritatea in viata: banii si femeile. Bine … nu multi le si obtin, dar toti isi doresc. Si multi incearca.

Si daca asta ne dorim… asta obtinem. Imi imaginam cand eram mica (luandu`ma dupa niste desene animate de pe cartoon network: Jetson Family), viata din viitor cu masini zburatoare, case usor spatiale, tehnologii avansate, caini robotizati, case prin spatiu… etc. Dar cred ca nimeni nu a plusat.. ca vor fi si roboti in pat.

Robot inca o data: spune`i unui tip dupa 2 luni.. “te iubesc”.. si o sa fuga mai rau ca de plimbarile la shopping cu tine… dar spunei “te urasc” … iti va zambi (implinindu`i fetisul) si vei sfarsi dimineata cautandu`ti slipii prin pat… si patul lui, nu al tau.

Robot again: spune`i ca iti plac lucrurile romantice… ce va vedea el cel mai romantic? O floare poate… o plimbare la apus in Herastrau… sau in cel mai rau caz iti va cumpara ceva. Spune`i ca`ti plac lucrurile perverse.. si va gasi in tot… tot ce se poate mai pervers… pana si plimbarile in parc, la miezul noptii.. sau orice fel de desuu. Deci la romantism fug… la perversiuni vin mai rau ca mustele la miere.

E o lista continua.. cu argumente astfel incat sa te simti in bed with a robot!

App .. Silvia.. poza ta m-a inspirat!