RSS Feed

Zburatorul

E inceputul lui decembrie, e ora 21:00 si privesc pe geam. E intuneric afara dar lumea inca nu s-a dus la culcare. La o simpla adiere de vant, zaresc rapid o umbra in aer si primul meu gand este ca am vazut un zburator ! Si a venit la mine!

Ma-ntreb daca sa ma sperii sau nu… daca sa ma simt infricosata sau nu….daca e doar  o mitologie….de ce l-am vazut? Dar daca el e barbatul visurilor oricarei femei si eu ma sperii si il alung? Dar aducandu-mi aminte de mitologia romaneasca… se spune ca este simbolul iubirii neimpartasite care bantuie femeile singure sau care se vor marita. De maritat nu ma marit…iubire neimpartasita? Cine m-a iubit atat de ascuns si i-am refuzat mereu propunerile, iar acuma vine sa ma bantuie fara sa-i fie rusine? Dar nu stie ca dragoste cu sila nu se poate daca nu poate fi impartasita? Si eu am renuntat la persoane care nu impartaseau aceleasi ganduri cu mine…dar nu m-am dus sa ii bantui noaptea, sa ii sperii! Desii daca stau mai bine sa ma gandesc….acum parca suna chiar foarte bine ideea!

Insa revenind dupa atatea momente de cugetare,  vad inca o data acea umbra! Mai… asta chiar e pus sa ma sperie…ori sa ma fure…ori sa bage toate fricile in mine. Si curajul meu ironic dispare usor, iar frica ma cuprinde in tot corpul. E chiar el si e dispus sa ma sperie cat poate. Suna telefonul, moment in care, am tras un tipat! ANONYMOUS CALLER…. raspund si nu aud decat o simpla respiratie apoi bip bip bip. S-a inchis apelul. Am clipit pentru o secunda si ma simt furata. simt ca am fost rapita pe geam si acum zburam deaspura orasului insa nu pot si nu mi-as dori sa deschid ochii sa vad asta. E suficient doar ca mi s-au amplificat simturile.

Toate senzatiile acestea, toate simturile acestea, ma-ntreb oare de ce nu i-am impartasit iubirea? Ma simt cutremurata din cap si pana-n picioare, de ce nu am avut curajul sa vad dincolo de aparente sau de ce m-am ghidat dupa prima impresie? Simteam ca am tot si tot este al meu si nu mai simteam nevoia de nimic, iar iubirea lui era atat de aprinsa, fierbinte, incinsa si perfecta! iar eu nu aveam de unde sa stiu cine e..si poate daca as fi stiut nu as mai fi impartasit aceleasi simturi, poate toate s-ar fi oprit brust si eu chiar ma simteam bine! Dar in lumea mea se traieste cu ochii deschisi, se simte fiecare atingere, se profita de fiecare sarut. Nu as putea sa fiu eu eroul de sacrificiu care impartaseste dragostea zburatorului ca mitologia sa se termine aici.

Intr-o lupta a gandurilor dintre realitatea si lumea lui… totul din mintea mea imi spune sa revin la realitate si brusc deschid ochii.

Fusesem si in lumea lui si explorasem o parte din ea, dar realitatea m-a depasit si m-a convins. Am ramas cu ideea ca si alte femei vor explora aceea lume si acum stiam cum e sa fi rapita de un zburator, cum e in lumea lui, cum e soapta lui si cum il pot gasi in realitate. Un amestec de soapte si suave atingeri, concretizate intr-o umbra iar umbra concretizata intr-un barbat infinit care va face asta in toata lumea, ducand la indeplinire singurului lui gand. Si nu o sa va spun care gand… va veni si pe la voi si imi veti da dreptate!

zburatorul-oil-on-wood-30-x-20-cm-2012

Advertisements

Scrisoare catre mine

Posted on

Tu nu mai esti tu! Si asta ti-am reprosat mereu in ultima perioada. Ce este cu tine? De ce anume ai nevoie? Chiar ar trebui sa iti revii…. te stiam altfel, aveai cel mai puternic caracter pe care il stiam… te cunosteam ca tratai totul cu o luciditate exemplara…cu atata neutralitate de care ma surprindeai.

Tu nu judecai pe nimeni si nimic! Ce ti  s-a intamplat?

Te vad atata de abatuta si nu esti tu.  Imi placea cum iti zambeai singura in oglinda si cum erai fericita toata ziua. Nu aveai parca o grija. Acum zici ca toate grijile ti s-au adunat pe chip! Imi este trist sa te vad asa si as fi in stare de orice sa te vad ca inainte.

Mi-e dor sa te vad dansand singura prin casa.. uitandu-te in oglinda fara sa conteze cine te vedea.. Aveai calitati si profitai de ele… iubeai si aveai o sete nebuna de cunoastere… ma surprindeai cat de multe vroiai sa cunosti.. ca sa poti participa la orice discutie fara sa te simti in afara subiectului. ITI PLACEA SA CITESTI! Iti placea sa te amuzi cand citeai carti si sa razi minute in sir despre ceea ce citeai. Iti placea sa tachinezi si adorai sa flirtezi!

Am nevoie de cum erai tu inainte!

lost

Dezamagirile sunt de 2 feluri

Posted on

N-am fost niciodata mai dezamagita de tine… si sincera sa fiu de mine sunt cel mai dezamagita! Sunt dezamagita de mine pentru ca m-am lasat prea mult acaparata de tine, de obiceiurile tale si de princiipile tale…pentru ca te-am iubit atat de orbeste! Am iubit cu tot corpul si cu toata stiinta! Am stiut cat tin la tine si n-am evitat niciodata sa iti spun si poate si de asta detineai controlul asupra mea. Ai  simtit ca esti unul din punctele mele slabe si ca as fi facut orice mi`ar fi stat in putinta ca sa nu te pierd.

Daca simteam ca te pierdeam era ca si cum cineva ar fi smuls o parte din mine, fara sa imi faca anestezie. Simteam cum ma rup de ceva al meu si care nu s-ar fi rupt usor iar durea se amplifica din ce in ce mai tare. Era o operatie pe cord deschis!

Am continuat constient de toate aceste puncte si mai ales de faptul ca te stiai punctul meu slab si apelai la asta constant. Stiai ca nu as fi vrut sa te vad suferind, stiai ca nu pot trai cu gandul ca esti suparat pe mine, ai detinut tot controlul asupra mea.

M-ai dezamagit in momentul in care ai vrut sa ma privezi de tot. Ai vrut sa imi iei chiar tot..tot! Singurele clipe erau numai cu tine si n prezenta ta. Nu mai aveam libertatea mea, aerul meu, dreptatea mea, spatiul meu. Intr-un mod obsesiv si posesiv iti doreai sa fiu a ta, dar nici tu nu stiai daca ma iubesti macar…. sau doar psihicul tau iti dicta ca unei minti bolnav obsesive sa faci asta. Sau pur si simplu nu stiai notiunea iubirii.

Sunt dezamagita de mine pentru ca m-am lasat in asta, pentru ca am constientizat fiecare pas si mi-am asumat tot, absolut tot. Stiam cand te foloseai de mine, ce vroiai de la mine si imi jucam rolul. Asta ca sa iti imaginezi ce ai insemnat pentru mine si sa crezi ca siamezii ar fi plans de bucurie daca se puteau imbratisa fara sa fie lipiti si ca eu as fi plans daca nu te-as fi stiut parte din mine si doar te puteam imbratisa. Sunt in continuare dezamagita de mine pentru ca nici eu nu stiam de cat sunt de capabila sa iubesc si sa ador un singur om. E o dezamagire da… sa stiu ca pot sa ofer atat de multe si sa exprim prin toti porii si in toate metodele ce insemni si cat te iubeam. E un mare defect ca ma aflu printre putinele persoane de genul asta.

Dar cu toate astea…. exista oameni care traiesc si fara sa le bata inima. Au nevoie doar de bypass. O sa fac si eu rost de unul..

The time….

E clar ca nu mai sunt aceeasi. Desi traiam cu senzatia ca am reusit sa ma maturizez, cert e ca inca imi e dor de vremurile in care faceam ce vroiam, imi pierdeam noptile ametita in cluburi, vorbeam non-stop cu cea mai buna prietena a mea la telefon, pe mess oriunde, mereu aveam sa ne povestim cate ceva, sa visam la ceva. Imi e dor sa nu mai imi pese de nimic, sa traiesc cu senzatia ca sunt intangibila si ca nimeni si nimic nu imi poate strica karma mea. Sa pot sa imi aleg dintre baietii cu care am flirtrat toata seara, sa ies in fiecare zi cu cate un baiat la suc, sa nu ma simt vinovata ca ii foloseam.

Stii ca sunt perioade in viata ta, regulate, in care ai modul tau de viata, apoi subit il schimbi si treci printr-o perioada de monotonie in care ti-ai fi dorit ca perioada in care te distrai cel mai mult sa nu se termine niciodata. Si regreti ca ai trecut prea repede.

Simt ca in ultima perioada timpul trece mult prea repede si nu apuc sa mai fac nimic. Cartea pe care tot vreau sa o citesc zace prafuita pe masa de langa pat, pentru ca efectiv, timpul meu zboara. Ori ma misc eu prea lent? Don`t think so. Azi e luni ma duc la munca…. acum e vineri si sper sa ma bucur de week-end si deodata e iar luni. Wtf??? Cand schimbarile astea au loc asa repede?

Ca sa spun un secret….. eu inca cred ca am 18-20 ani. Inca ma simt la aceea varsta si uneori chiar ma comport ca atare. E ca o mica evadare din stresul zilnic.. e locul in care ma simt cel mai bine si sigura. Era perioada cea mai placuta din tineretea mea. Bine, nu pot spune ca sunt foarte batrana… dar era altfel altunci… acum lipseste acel ceva! “Condimentul” care sa dea gustul diferit si o alta traire pe care in viitor sa o regret ca a trecut prea repede.

Memories….

Senzatie

Aseara am visat cum te-am sarutat.

Azi am fost total ravasita. Numai la asta ma gandeam, mai ales cand te vedeam. Am mai visat ca sarutam baieti, dar a fost o senzatie acuma.

Mi s-a parut ciudat dar totodata stiam ce mi se intampla si imi placea.Imi placea senzatia… imi place cum ma privesti, cum imi zambesti si-mi faci cu ochiul.. imi place cum doar faci aerul sa vibreze si sa imi insufli doar mie flirtul.

Stii, acea senzatie nu am mai simtit-o de la 19 ani. Atunci ma uitam fatis prin oglinda la el, sa ne intersectam privirile, ma inroseam mai rau ca racul al fiert, simteam o tulburare in tot corpul, cum n-aveam stare si vroiam sa ma misc continuu sa zburd, sa alerg, sa explodez sa fac cumva sa ma exteriorizez de senzatia aceea. Era un amalgam de sentimente, feelinguri, inocenta si…fluturi in stomac.

Aproape simt si acuma. Poate unde m-am mai maturizat si stiu sa imi controlez reactiile, dar totusi simt acea vibratie in tot corpul meu si imi imaginez numai cum mi-ar sta la tine in brate. Oare cum se simte?

Imi doresc sa stiu oare cum saruti, oare cum se simt buzele tale?

Fizic cred ca simt un fluture in stomac iar gandul asta ma termina, nu-mi doream neaparat, dar niciodata n-am sa spun nu unei senzatii de iubire.

Uite cum… ai scos asa o parte de adolescenta din mine, care se intreaba cum saruti, cand fetele de 14 ani de acum se-ntreaba oara cum o fi la pat.

Iubesc sa fiu copila si-mi place ca ma privesti asa.

Acum e doar o senzatie, ce va ramane asa…blonda

Imi imaginez…

Afara ninge si nu imi ramane decat sa ma uit pe geam si sa ma gandesc, sa imi imaginez. Din casa nu as iesi pe asa vreme…nici gand!

Stii ce imi imaginez? Imi imaginez CUM AR FI DACA…

Cum ar fi daca eu as fi fost baiat? Hmmm….desi e ciudat sa ma imaginez baiat, nu cred ca mi-ar placea ceva ce-mi atarna dar nu mi-ar displacea sa admir femeile! nu mi-ar displacea sa nu mai am atatea griji ca trebuie sa arat impecabil cand ies afara… iau un blug, un tricou…dacu cu mana prin par si gata de insurat!

Cum ar fi daca as fi o pasare? Mi-ar placea sa fiu da. Sa nu am memorie decat pentru 1 minut… sa nu pot sa mai traiesc cu aminitiri, sa nu pot sa nu uit ce mi-ai facut, sa plang aducandu-mi aminte… sa traiesc doar manancand fire de iarba sau mai stiu eu ce…Sa zbor fara obligatii, sa vad sute de locuri din lumea asta, sa simt aerul si vantul printre aripioarele mele. As iubi senzatia!

Cum ar fi fost daca m-as fi nascut in alta parte? Cred ca e o intrebare generala, adica macar o data in viata te-ai gandit la asta. Tind sa cred ca nu locul iti schimba personaliltatea. Probabil ca si in Franta, Grecia, Anglia, Canada sau chiar Africa as fi fost acelasi om. Si la o anumita varsta tot mi-as fi pus aceeasi intrebare.

Cum ar fi daca planeta nu ar fi rotunda? Imi imaginam des lucrul asta cand eram mica…. ca planeta e o platforma dreapta, dar care se termina brusc la un moment dat si cazi intr-o prapastie nesfarsita. Mi-era frica sa ma gandesc…mai ales cand auzeam expresia “E la capatul lumii”! Ciudat as spune acum mai ales cand am aflat ca e rotund pamantul… as spune ca nu exista un capat sau cel putin asa m-a invatat pe mine scoala, ca sferele nu se termina undeva.

Cum ar fi fost daca nu te-as fi intalnit? Cred ca e intrebarea ca mi-am pus-o cel mai des in ultima perioada… Poate nu as mai fi fost asa. Am invatat de la tine cum sa fi un om rece. Ciudat este ca nu imi place dar totusi sunt asa. Probabil ca daca nu te intalneam, aveam prea putine in viata mea dar suficiente in acelasi timp… de la tine am multe, dar insuficiente. Nu mai reuseste sa ma bucure nimic din ce imi oferi si ma gandesc ca daca nu te intalneam inca zambeam la orice lucru marunt. Nu m-ai invatat prea multe.

Ce ar fi fost daca aveam barbatul perfect… si aici stau si imi imaginez ca acel barbat stie cum sa ma iubeasca. Stie cand imi doresc sa simt tot trupul lui in cel mai suav si tandru moment, stie cand imi doresc cele mai salbatice momente cu el. Stie cand doresc sa fiu amanta lui si se conformeaza, stie cand doresc sa ne jucam roluri, stie sa aleaga un film, stie cand sa imi tina inima in palme si sa nu se joace cu ea. El mai stie sa imi dedice cea mai potrivita melodie, sa se uite in ochii mei si sa imi spuna cat de mult ma doreste si ca priveste altfel viata cand sunt cu el. Asta imi imaginez eu la barbatul perfect!

Si cat imi imaginez eu astfel de lucruri… a incetat si sa mai ninga.

Ai iesit gol de la dus si ma pupi pe obraz! M-am trezit din ale mele vise de iarna….

Image

Let`s talk about selfish….

Stii cum e atunci cand tu esti entuziasmat de relatia ta… de iubitul/iubita tau/ta… si intervine acel moment al relatiei cand observi egoismul sau orgoliul lui/ei. E mai dureros decat un pumn primit in ochi. Adica ce caracter poate dezvolta egoismul sau cum poti tu sa crezi k partea in care te gandesti numai la tine te implineste sufleteste si iti da o stare de pace si liniste interioara…

Nu e mai frumos atunci cand ai sa stii ca ai cu cine sa imparti orice? Sa stii ca e singura persoana pentru care poti face ceva si ii aduce zambet pe chip? Sa stii ca tu esti “vinovatul” care ii aduce mereu fericire pe chip, seninatate, liniste si impacare? Ce poate fi mai grandios decat sentimentul pe care il ai atunci cand simti si vezi si stii ca ai facut pe cineva fericit. E mai puternic sentimentul pe care il ai atunci cand stii ca te-ai facut doar pe tine fericit si ai ridicat o bariera de sentimente intre tine si persoana de langa?

E cumplit! Nu as putea sa stiu ca pentru o mica satisfactie a mea… am sters un inocent lucru de pe lumea asta. Ce ne-a mai ramas in lumea asta robotica si avida dupa bani si masini, vile si telefoane inteligente? Ce a mai ramas pur, inocent si simplu de castigat? Un simplu zambet…

Si ajungem din cauza egoismului sa stergem si ultima placere simpla si necostisitoare pe care o avem.

E drept ca traim intr-o lume rea, cruda, un fel de jungla umana in care rezisti daca esti numai pentru tine… dar poti fi mai puternic cand sunteti doi care va sustineti. Ceea ce incerc sa spun e ca macar atunci cand stii ca ai gasit partea din tine si il/o iubesti, sa renunti la ceea ce te face orgolios sau egoist. Pentru ca doi care vad un singur drum, sunt mai puternici decat o persoana singura ce se zbate pe un drum.

Asta e doar parerea mea si e doar ceea ce cred eu, dar mai e si ceea ce vad eu ca zi de zi distruge relatii de prietenie, de iubire, de colegialitate. E ca un cancer ce mananca doar partea morala, pe care tind sa cred ca o mai avem intacta si mai de valoare.

As pune ecosoane in piept si etichete in frunte, persoanelor care nu ma lasa sa cred ca putem face o lume mai bune, persoanelor care prin egoismul lor imi spulbera inocenta de a mai crede in basme.