RSS Feed

Tag Archives: iubire

Ce ne spunem cand nu ne vorbim?

Si era inevitabil sa nu ajungem si aici.. Sa ne dorim sa fim separat dar impreuna. Tu sa imi reprosezi ca vreau sa fac lucruri fara tine si in acelasi timp sa vrei sa pleci fara mine. Eu am politica si ritualurile mele pe care nu le-ai invatat dupa atata timp.. Dar imi spui ca sunt pe toane. Ca sa nu mai zic ca asa sunt femeile la menstruatie! Dar tu nu te obosesti sa cunosti omul de langa tine! Si totusi ce ne spunem cand nu ne vorbim? Nu ne spunem nimic, ne transmitem doar jigniri prin priviri usturatoare! si-acum am ramas in tacere amandoi..

My thoughts

Posted on

Si-am ramas singura cu gandurile mele.

Simt ca am pierdut o lupta deja dar mi-e greu sa recunosc, mi-e greu sa accept ca s-a intamplat. Mi-e atata de greu incat nici sa plang nu mai pot, lacrimile nu vor sa mai iasa. Imi e atat de greu sa accept incat ma gandesc sa fac un compromis si sa traiesc in lumea asta unde nu pot spune nimic, pentru ca altfel as ramane singura si pustie dar cu ideea ca sunt stapana gandurilor mele si a ceea ce fac.

Baby, tie iti place ce se intampla? Chiar iti doresti o papusa manipulata langa tine? Cum ramane cu dragostea pe care trebuia sa o avem?

Au pierit toate.. si ma gandesc daca asta e pretul corect a tot ceea ce am avut, daca cineva a reusit sa iti spele mintea si inima, sa uiti de mine, sa uiti ca sunt om si ca ma doare, sa uiti ca sunt eu…acea eu care a fost langa tine si care a reusit sa te sustina atunci cand toti ceilalti crapau in preajma ta…sunt acea ea care te-a tinut de mana la fiecare decizie si ti-a spus parerea ei sincera…sunt acea eu care iti poarta tricoul…sunt acea eu care se cuibareste in pat langa tine… sunt acea eu care iti provoaca cele mai intense orgasme…sunt aceeasi eu!

Si-acum ma calci in picioare, si-acum pleci de langa mine si ma lasi sa plang fara sa te doara, fara regrete…si-acum nu te mai intereseaza de mine si-ai ajuns sa ma minti crunt! Ai ajuns sa minti toata iubirea sincera pe care ti-o purtam…ai ajuns sa minti tot!

Ma simt ca o virgina parasita. Virgina nu intelege de ce tocmai in patul celui care a parasit-o, si-a lasat himenul …. eu nu inteleg de ce in inima celui care ma minte acum, mi-am pus toata dragostea.

Si-am ramas cu ale mele ganduri.

Triologie: 3. DE CE AM PLANS AZI

Posted on

Dar toata stapanirea asta de sine, nu e pentru cine nu are resurse si nu e pentru cine nu poate sa isi ascunda sentimentele.

Si da… azi am plans.

Am plans pentru ca m-am simtit pusa la zid, pentru ca mi s-a spus sa raman acolo, sa nu incerc sa scot capul la liman, pentru ca acolo e locul meu. Am plans pentru ca nu am reusit sa ma impun in relatia mea care a luat o alta cale si pentru ca nu mai stiam pe unde sa ascund durerile provocate si cam cat de tare am fost lovita.

Pentru ca am tinut capul in jos am decis ca e momentul sa ma fac auzita pentru ca altfel ar fi fost posibil sa fiu sarita de cate ori ar fi fost ocazia. Am decis ca e momentul sa scot leul din mine si sa ma fac auzita. Am decis sa imi fac dreptate singura, ca nu am nevoie de sprijinul si ajutorul nimanui. Am plecat constienta de gandul ca este posibil sa nu castig aceasta lupta, ca este posibil sa risc o si mai mare antipatie in ceea ce ma priveste. Am plecat cu gandul ca sunt capetenia gandurilor mele si ca prezenta la un “razboi” spune “turcilor” ca esti acolo si ca esti un obstacol pe care va trebui sa il ocoleasca sau cu care sa se lupte.

Dar dupa cum am spus… mi-am ales 2 razboaie in acelasi moment.

Sa arat o data ca sunt si eu un mic Mihai Viteazul si sa arat a doua oara ca sunt o Ioana D`arc in ceea ce priveste drepturile mele in relatie. Mi-am ales sa joc doua personaje pe care nu le-am studiat premergator gandurilor mele. Am avut un dracusor pe umarul meu stang care imi spunea sa imi fac dreptate, sa ma revolt, pentru ca am un caracter care poate schimba ceva.

Fara sa fiu modesta, fara sa ma feresc, tot timpul am crezut si tot timpul voi crede ca menirea mea e sa schimb ceva in lumea asta, ca pot face atat de multe pentru cei din jurul meu si pentru mine..dar nu stiu inca cum.

Am plans pentru ca mi s-a spus sa stau in metrul meu patrat si sa nu incerc sa evoluez, pentru ca am fost pusa la zid si palmuita, am fost menajata in discutii care mi-au lasat impresia ca trebuie sa raman proasta, ca lumea asta nu e de mine. Nu vreau sa fiu menajata, nu vreau sa fiu luata de proasta si exact asta am patit. Simteam minciunile cum ies din gura lor si mi se lipesc pe fata si imi creau dezgust, simteam cum eram luata de proasta si mi se incerca o spalare a psihicului prin cuvintele “data viitoare sigur vei reusi” cand sincera sa fiu pumnul l-am primit acum, nu data viitoare, refuzul l-am primit acum… data viitoare e doar o chestiune de viitor. Simteam cum mi se ascunde adevarul si mi se spune o poezie bine repetata si bine pusa la punct astfel incat sa “imi ridice moralul” si sa cred ca ei ma iubesc, ca ma vor si ca ma vor ajuta in orice problema. Timp de fix 30 sec mi-am lasat creierul sa fie spalat de vorbele frumoase, apoi mi-a aparut dezgustul pe chip, senzatia de voma… si apoi am plans.

Pe frontul doi de razboi am fost considerata cantitate neglijabila, cum parerea mea nu a contat, la fel cum nu a contat nici faptul ca eram deranjata de unele fapte,cuvinte, reactii.

Am simtit un pumnal in ochi.. si-am plans.

Stiu ca toate se pot rezolva si mai stiu ca toate au o cale usoara si o cale complicata. Totul sta in magia cuvintelor pe care le folosim si in magia faptelor pe care le imprastiem. Printre sutele de lacrimi, da m-am intrebat “de ce eu, Doamne?!”, dar cine sa imi raspunda? Poate e corect ce mi se intampla sau poate e un test de anduranta, dar m-am simtit nedreptatita. Poate ca platesc pentru pacate anterioare sau poate e doar o etapa, o singura treapta de care ma impedic.

De aceea am plans, pentru ca nu am inteles nimic din ceea ce mi se intampla si pentru ca nici nu stiu ce trebuie sa invat. Deoarece nu stiu unde gresesc si unde trebuie sa ma opresc ca sa nu mai gresesc. Asa cum am spus si o sa o repet continuu FAC CELE MAI PROASTE ALEGERI DIN VIATA MEA si pentru asta am plans.. ca mai urmeaza inca una din alegerile mele.

De aceea am plans azi!

Dezamagirile sunt de 2 feluri

Posted on

N-am fost niciodata mai dezamagita de tine… si sincera sa fiu de mine sunt cel mai dezamagita! Sunt dezamagita de mine pentru ca m-am lasat prea mult acaparata de tine, de obiceiurile tale si de princiipile tale…pentru ca te-am iubit atat de orbeste! Am iubit cu tot corpul si cu toata stiinta! Am stiut cat tin la tine si n-am evitat niciodata sa iti spun si poate si de asta detineai controlul asupra mea. AiĀ  simtit ca esti unul din punctele mele slabe si ca as fi facut orice mi`ar fi stat in putinta ca sa nu te pierd.

Daca simteam ca te pierdeam era ca si cum cineva ar fi smuls o parte din mine, fara sa imi faca anestezie. Simteam cum ma rup de ceva al meu si care nu s-ar fi rupt usor iar durea se amplifica din ce in ce mai tare. Era o operatie pe cord deschis!

Am continuat constient de toate aceste puncte si mai ales de faptul ca te stiai punctul meu slab si apelai la asta constant. Stiai ca nu as fi vrut sa te vad suferind, stiai ca nu pot trai cu gandul ca esti suparat pe mine, ai detinut tot controlul asupra mea.

M-ai dezamagit in momentul in care ai vrut sa ma privezi de tot. Ai vrut sa imi iei chiar tot..tot! Singurele clipe erau numai cu tine si n prezenta ta. Nu mai aveam libertatea mea, aerul meu, dreptatea mea, spatiul meu. Intr-un mod obsesiv si posesiv iti doreai sa fiu a ta, dar nici tu nu stiai daca ma iubesti macar…. sau doar psihicul tau iti dicta ca unei minti bolnav obsesive sa faci asta. Sau pur si simplu nu stiai notiunea iubirii.

Sunt dezamagita de mine pentru ca m-am lasat in asta, pentru ca am constientizat fiecare pas si mi-am asumat tot, absolut tot. Stiam cand te foloseai de mine, ce vroiai de la mine si imi jucam rolul. Asta ca sa iti imaginezi ce ai insemnat pentru mine si sa crezi ca siamezii ar fi plans de bucurie daca se puteau imbratisa fara sa fie lipiti si ca eu as fi plans daca nu te-as fi stiut parte din mine si doar te puteam imbratisa. Sunt in continuare dezamagita de mine pentru ca nici eu nu stiam de cat sunt de capabila sa iubesc si sa ador un singur om. E o dezamagire da… sa stiu ca pot sa ofer atat de multe si sa exprim prin toti porii si in toate metodele ce insemni si cat te iubeam. E un mare defect ca ma aflu printre putinele persoane de genul asta.

Dar cu toate astea…. exista oameni care traiesc si fara sa le bata inima. Au nevoie doar de bypass. O sa fac si eu rost de unul..