RSS Feed

Tag Archives: viata

Ne place sa fim mintiti !

Posted on

Auzi cu atata inversunare peste tot “e bine sa spui adevarul!” sau “adevarul spus e pe jumatate iertat” esti un om integru daca o faci. Auzi peste tot, ca si cand toti am vrea sa fim integrii si parca am face  fapta buna spunand “imi place sa aud adevarul, oricat de greu ar fi el!” Insa Adevarul adevarat e ca tuturor ne place sa fim mintiti!

For real.. de cate ori o fata a intrebat “Imi sta bine cu blugii astia, arat grasa?” iar cea mai buna prietena i-a spus… “oricum esti grasa, ar trebui sa mai slabesti, nu blugii sunt de vina!” si pentru ca i-a spus adevarul, fata a iertat-o pe jumatate pe prietena ei si i-a apreciat sinceritatea.

De cate ori ca baiat nu i-ai spus iubitei tale ca ii sta bine asa cum este imbracata sau machiata, desii arata oribil? Si pentru un motiv real ne place sa fim mintiti… pentru ca NU STIM sa faccem fata cum trebuie unui ADEVAR. sunt doar vorbe cand auzim “imi place sa aud adevarul” dar in secunda doi daca ii spui ” nu te-ai machiat corect” sau …“iubitul tau a flirtat cu prietena mea” sau “mai ai nevoie de putin sport ca sa faci mai ferm fundul ala” o sa vezi pe fata persoanei din fata ta, o urma de frustrare pentru ca ai avut curajul sa ii spui adevarul “atat de crud” pe care totusi dorea cu convingere sa il auda, ba chiar vei putea sesiza o incercare a ochiilor de a se umezi…pentru ca defapt nu vroia sa auda asta! Ce e drept e bine sa auzim numai lucruri frumoase despre noi.. sa fim periati ca ne sta bine cu blugii astia, ca decolteul asta ne face sanii mai frumosi, ca avem un fund de invidiat, ca suntem cei/cele mai buni/bun la pat, ca avem niste picioare frumoase etc etc. Ne creste orgoliul, increderea auzind cat de buni suntem…cand in realitate nu este neaparat asa.

Cand spunem “ne place adevarul” e oarecum o fata ascunsa a faptului ca ne place sa auzim adevarul despre ceilalti. pe scurt ne place sa barfim. Ne place sa auzim ca, colegul cel nou e cam grasut si mananca shaorma cu cola zero. Ne place sa auzim despre cum colega de langa biroul tau are o respiratie urat mirositoare sau ne place sa auzim cum colega de la vanzari a fost data afara mai ales ca tu nu o placeai, ti se pare un lucru bun pentru firma, cand defapt e un lucru bun doar pentru tine. Ne place sa auzim cand cineva ne spune adevarul despre cum Ileana a fost parasita defapt de iubitul ei si nu s-a mutat in Anglia cum a spus ea.

Ne place sa auzim adevarul da…. dar nu cand este vorba despre adevarul care ne incojoara pe noi! Let`s face it… nu suntem capabili sa il acceptam cum trebuie inca, sau nu suntem  capabili sa renuntam inca la toate cuvintele “de bine” si frumoase pe care le auzim de la colegi. Inca nu este apreciata sinceritatea.

Mi-ar placea sa avem o zi precum cea din filmul cu Jim Carrey in care baietelul lui isi doreste ca macar pentru o zi tatal lui sa nu mai poata mintii! Desii ar fi o zi a haosului asta e clar… dar pentru acei 1% care apreciaza intradevar sinceritatea ar fi un moment de glorie! De ce de glorie? Pentru ca atunci cand tu stii ca spui adevarul iar cel din fata ta refuza sa te creada tocmai pentru ca nu il minti… e o zi cand tu stii ca decazi in cea mai adanca prapastie a lumii mintite si nu ai cum sa scoti tu punctul alb din gaura neagra a universului minciunii. Ar fi o zi a gloriei pentru ca in sfarsit toti ar stii ca defapt tu nu minti si ai tot spus adevarul, iar ei au preferat sa auda minciunile. Ar fi o zi a gloriei pentru a nimeni nu ar putea sa spuna nimic in afara de adevar si asta i-ar face sa isi dea seama cat de mult se minte si sunt mintiti in aceasta lume “integra” si plina de sinceritate.

Doar gura noastra vorbeste cand spunem ca ne place sa auzim adevarul…creierul nostru defapt vrea sa auda o minciuna bine spusa…dar cand aflam ca am mfost mintiti nu e lucru bun.. pentru ca am fi preferat sa ni se spuna adevarul! NOTTRUE! nu mai jucati rolul asta in cerc. In momentul cand ai descoperit ca esti mintita de fapt nu ai mai avut incotro si a trebuit sa auzi adevarul. Cand ai avut ocazia sa auzi adevarul, creierul tau facea rugaciuni sa nu auzi nimic adevarat, pentru ca nu era ceva bun despre tine! Creierul tau refuza sa nu fie compliment! Asa ca de ce sa faci pe omul integru cand intr-un final nu ai mai avut ce face si a trebuit sa auzi adevarul, si sa spui ca “ne despartim pentru ca m-ai mintit iar eu nu pot sta cu cineva care nu stie sa spuna adevarul” cand nici tu nu vroiai sa auzi adevarul! Nu traim intr-o lume a sinceritatii…. macar apreciati minciuna!

Macar incercati sa nu mai fiti ceea ce  nu suntem defapt nici macar 1% din populatia asta! Haideti mai bine sa spunem NE PLACE SA FIM MINTITI! poate asa vom inversa ceasul minciunii. Sau sa mai asteptam ziua cand blestemul Pinnochio ne va cuprinde pe toti!

Image

The time….

E clar ca nu mai sunt aceeasi. Desi traiam cu senzatia ca am reusit sa ma maturizez, cert e ca inca imi e dor de vremurile in care faceam ce vroiam, imi pierdeam noptile ametita in cluburi, vorbeam non-stop cu cea mai buna prietena a mea la telefon, pe mess oriunde, mereu aveam sa ne povestim cate ceva, sa visam la ceva. Imi e dor sa nu mai imi pese de nimic, sa traiesc cu senzatia ca sunt intangibila si ca nimeni si nimic nu imi poate strica karma mea. Sa pot sa imi aleg dintre baietii cu care am flirtrat toata seara, sa ies in fiecare zi cu cate un baiat la suc, sa nu ma simt vinovata ca ii foloseam.

Stii ca sunt perioade in viata ta, regulate, in care ai modul tau de viata, apoi subit il schimbi si treci printr-o perioada de monotonie in care ti-ai fi dorit ca perioada in care te distrai cel mai mult sa nu se termine niciodata. Si regreti ca ai trecut prea repede.

Simt ca in ultima perioada timpul trece mult prea repede si nu apuc sa mai fac nimic. Cartea pe care tot vreau sa o citesc zace prafuita pe masa de langa pat, pentru ca efectiv, timpul meu zboara. Ori ma misc eu prea lent? Don`t think so. Azi e luni ma duc la munca…. acum e vineri si sper sa ma bucur de week-end si deodata e iar luni. Wtf??? Cand schimbarile astea au loc asa repede?

Ca sa spun un secret….. eu inca cred ca am 18-20 ani. Inca ma simt la aceea varsta si uneori chiar ma comport ca atare. E ca o mica evadare din stresul zilnic.. e locul in care ma simt cel mai bine si sigura. Era perioada cea mai placuta din tineretea mea. Bine, nu pot spune ca sunt foarte batrana… dar era altfel altunci… acum lipseste acel ceva! “Condimentul” care sa dea gustul diferit si o alta traire pe care in viitor sa o regret ca a trecut prea repede.

Memories….